Încă mă lupt, scâncind, să șlefui
vechituri de poze și tablouri
uitate de umbra ta ce-mi scurmă
goluri lăuntrice pe care le-ai lăsat în urmă.
Mă scald cu suflet afundat în beznă
de confuzii și dureri chinuitoare
ca o deșertăciune lin curgătoare
care mă seacă de puteri și de culoare.
Le las ușor în voia sorții
Și tind să rătăcesc în zare
Găsesc lăcaș unde se odihnesc morții
Și-ți spun ”adio„ la plecare!