Încă mă lupt, scâncind, să șlefui

vechituri de poze și tablouri

uitate de umbra ta ce-mi scurmă

goluri lăuntrice pe care le-ai lăsat în urmă.

Mă scald cu suflet afundat în beznă

de confuzii și dureri chinuitoare

ca o deșertăciune lin curgătoare

care mă seacă de puteri și de culoare.

Le las ușor în voia sorții

Și tind să rătăcesc în zare

Găsesc lăcaș unde se odihnesc morții

Și-ți spun ”adio„ la plecare!